Zălud

IMG_20180823_151419_018.jpg

Mă pregăteam să mor,
să-mi scutur de rugină,
pe bulevard, în tihnă,
frunzele, de amor,

Să-mi amintesc, tăcut,
vreo rază de lumină,
ce-odată, cabotină,
din mine a crescut,

Să îmi aprind, placid,
o ultimă țigară,
să-mi cânte o vioară
al verii suicid

Și să aștern sub tălpi
covor de frunze moarte,
ce-o preschimba în șoapte
ai vieții pași ușori.

Și cum prindeam s-adorm
al toamnei somn de veghe,
nimicu-mi era verde
și-n tâmplă-mi urla, orb.

De unde-atâta nud
de floare să dezmierde,
prin putregaiuri sterpe,
bătrân castan zălud?

 

Reclame

7 gânduri despre &8222;Zălud&8221;

  1. Interesante versuri !
    Simpatic acest decorativ „castan zalud”! 🙂 Pe aici, castanii comestibili sunt predominanti prin toate padurile din zona de câmpie si deal !
    O noapte relaxanta, linistita, draga Ana !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s