Blackout

M-am așezat în cur pe o bancă. Înainte de asta, nu mai știu nimic. Nici n-o văzusem că e roșie. Roșie ca focul, ca sângele, iar eu eram beat mort și-mi simțeam fața roșie ca banca pe care mă așezasem. Gândurile-mi lâncezeau în cap, apoi, chiar înainte să înceapă să se împută, dispăreau. În fața mea s-a oprit un tren. Atunci mi-am dat seama că sunt în gară. Era tot roșu și oprise cu țipăt metalic, de parcă oprirea aia l-ar fi durut. Or fi proaste și trenurile astea, cum să le doară? Pe mine mă durea, în schimb, tot: cap, picioare, mâna pe care am băgat-o în buzunar după țigări și am scos-o plină de sânge… Nu m-am mirat, nu era prima dată când nu-mi mai aminteam nimic și se dovedea că a fost CEVA. CEVA istoric, CEVA care îți schimbă viața și ție, și altora. Mintea mea seacă începuse să fabuleze. Printre durerile de cap, care erau fragmentate și dureau, înțepător, ba într-un loc, ba în altul, își făceau loc scenarii. Păi, de ce ar fi putut avea cineva buzunarul plin de sânge? Să vedem: acel cineva e posibil să se fi tăiat într-un ciob, în timp ce mergea în patru labe, mort de beat. Sau: acel cineva ar fi putut săvârși o crimă, apoi și-ar fi căutat, cu mâna criminală însângerată, țigara de după în buzunar. Sau: oare Ileana s-o fi supărat tare că n-am ajuns nici azi-noapte acasă? Sau: dă-o-n mă-sa de treabă, până nu mă caută poliția, n-am de ce să-mi fac griji. Nu e ca atunci când, beat fiind, ca și acum, ca și azi-noapte, am scăpat copilul din brațe și a căzut două etaje în gol, iar eu nici n-am știut, doar m-am mirat când am văzut-o pe Ileana repezindu-se la mine urlând. Copilul a avut doar o mână ruptă, a căzut nu știu cum, printre crengile unui copac care l-au zgâriat destul de rău, dar i-au atenuat căderea. Lucrul ăsta, însă, n-a făcut-o pe Ileana să mă urască mai puțin. Apoi, a mai fost atunci când, vrând să aduc și eu bani în casă, tot de gura ei, că mă bătea la cap că numai stau și beau, că-s un nimic și de-astea, am furat motocicleta unui vecin, un Harley mai vechiuț, da’ frumos, pe care îl ținea parcat lângă bloc, și am încercat să-l vând la colțul străzii, două blocuri mai încolo. Am avut noroc că vecinul n-a făcut plângere. Tot Ileana s-a rugat de el: cică dacă-l fute, nu face plângere. Era și prost, își lăsase cheile în contact. Nu știu dacă l-a futut, ea zice că nu, dar omul a renunțat la plângere, a zis că e ok, pot să mai încerc și altă dată. Un bou! Al dracu’ cap, ce doare… Ar trebui să mă adun și să mă duc acasă, sigur e foc pe mine. Muiere proastă, poate vrea unu’ care s-o bată. Uite-l și pe ăsta, cum se repede la mine.

– Ce-ai, berbec, nu ți-e bine? Știu că-s beat, but I’m not the only one!

– Vă simțiți bine, domnule? Sunteți plin de sânge!

– Ce faci, omule, stai așa, că doare!

– Sun acum la 112!

– Ce atâta zarvă? M-am tăiat un pic la mână, ia uite ce…

Am simțit că mă ia cu amețeală, cu leșin. A dracu’, n-am mâncat de alaltăieri seară. Am fost în vizită la fra-su, Nicu, i-am promis că nu mă îmbăt, țin minte tot. Am mâncat un grătar cam tălpos și un piure de cartofi cam moale, cu varză murată. La desert, Dina, cumnata, a făcut găluști cu prune. Eu n-am mâncat, că nu-s cu dulciurile, dar a mâncat ăla micu’ vreo cinci. Tre’ s-ajung acasă. Să-i zic și ăstuia, că trage de mine ca de-un cal mort… Stai așa, că-s mai mulți. Ăștia când or fi venit? Ia uite-o pe asta, cum își plimbă decolteul prin fața mea…

– Avem o plagă înjunghiată urâtă în zona ficatului, trebuie dus urgent. Puls slab, semne vitale slabe, a pierdut mult sânge.

A dracu’, acum parcă mi-aduc aminte, azi-noapte am fost acasă toată noaptea. N-are de ce să fie Ileana supărată, am fost acasă toată noaptea… Mi-a zis, chiar, pe la unșpe, când s-a dus la culcare: dacă mai bei, te omor…