Hanging

– Da’ cu el ce-i, că nu l-am mai văzut de mult?

– Cum, nu știți? S-a spânzurat!

– S-a spânzurat?

– Da, domne. Erau bețivi amândoi, nu era zi să nu bea. Păcat de ei, că erau tineri, frumoși, le mergea bine, aveau bani, se plimbau numa’ prin țări străine… Ei, și ea l-a lăsat, nu știu ce s-a întâmplat, am văzut-o tot supărată, încruntată vreo două luni, poate mai mult, apoi mi-a zis o vecină de-aici, de vizavi, că a plecat. Și el s-a spânzurat.

– Și cine l-a găsit?

– Tac-su! A venit tac-su, că nu-i răspundea la telefon și-a dat peste el acolo, spânzurat. Era negru, umflat. I s-o fi pus rău la inimă, că în drum spre casă a făcut accident și-a murit și el. A intrat într-un copac, i s-o fi oprit inima de supărare… Da’, oricum, el a știut că face asta. Băiatu’, zic. N-a băut nimic cu două zile înainte să se spânzure, ca să nu zică lumea că s-a îmbătat și de-aia s-a spânzurat. Nooo, a fost conștient, domne!

– Da’ l-a-ngropat?

– Da, l-a-ngropat acolo, la țară. Că aranjase tac-su c-o firmă de-asta de pompe funebre să-l ducă până acolo, să nu-l îngroape singur p-aicea. Ei, acolo, au loc la cimitir și tot. Știu sigur, că-s consăteni cu mine.

– Da’ slujbă nu trebuia să-i facă, că ăștia nu merită…

– Da’ nici nu i-a făcut! Nu face preotu’ slujbă la ăștia. Numa’ lu’ tac-su i-a făcut. Pe el l-a-ngropat undeva, în fundul cimitirului.