Decepticon

Ușa se ridică, strâmbă, din podea până aproape de tavan. Strâmbă trebuie că e, din moment ce, de fiecare dată când mă strecor înăuntru sau afară, se strânge peste mine, îmi prinde câte un deget, mă lovește în frunte. Pe lângă toate astea, Crăciunul bate la ușă. Poate nu la ușa asta, dar e aproape, mai sunt două zile, iar eu nu am apucat să iau niciun cadou copilului meu, vrea un decepticon, oricare, așa cum nu am apucat să fac mai nimic de mai bine de două săptămâni, decât să mă strecor prin ușa dușmănoasă, să-mi golesc stomacul, chiar dacă e gol, de vreme ce orice înghit nu stă în mine mai mult de cinci minute, și să mă strecor înapoi, în patul strâmb și el. Bezna e adâncă, parcă merg mereu prin pădurea ce se întindea, în copilărie, îndărătul casei bunicii, imediat după ce se lasă întunericul și draperiile grele se trag, ca o barieră între cele două lumi, a pădurii și a bunicii, peste ferestre. N-am mai văzut un strop de lumină de ani grei, dar acum bezna a devenit groasă, vâscoasă. Iar eu, pe bezna asta, trebuie să ajung să iau decepticonul și să fac toate lucrurile pe care trebuie să le fac. Să mă ridic, să stau în picioare, să mă îmbrac, să ies pe ușă, să merg printre oameni… Nu văd cum ar fi posibile aceste lucruri, de vreme ce, de îndată ce mă ridic mă ia cu amețeală, iar starea permanentă de rău se întețește. Nici să am grijă de copilul meu cum se cuvine nu pot. Din când în când îl văd cum vine, se așează pe marginea patului, se uită la mine, mă sărută pe obraz și pleacă. Pâlpâire. Ar trebui să fie suficient de puternică să mă lase să văd. Dar nu e. Pentru că întunericul asta vâscos ce m-a cuprins acum, tot din lumină e făcut. Iar eu nu sunt în stare să iau un cadou, darămite să am grijă de două lumini. Eu sunt aia care stinge luminile. Vântul care suflă prea tare. Măcar de-aș fi în stare să iau o hotărâre. Să-mi privesc frica în ochi și s-o întreb dacă o să reușesc. Căci frica știe mereu. Dar nu pot. Mi-e teamă că-mi va răspunde că nu. Mai bine închid ochii și aștept. Să mai treacă o zi, și încă o zi, și încă o zi. Oricum, răul nu va ține la nesfârșit. Poate doar suficient de mult cât să facă alt rău. Dacă aș avea pe cineva care să se ducă după decepticonul ăla, să facă un ceai pentru copilul meu, să-i pună dimineața haine curate și seara să îl trimită să se spele pe dinți, să scoată bradul de plastic de sub pat și să-l împodobească… Dar n-am pe nimeni.

Și iar e dimineață, e Ajunul Crăciunului. Ușa îmi dă un brânci, pun ceainicul pe foc, mă trântesc pe un scaun, sorb din băutura fierbinte, mirosul mă omoară, fug prin căscătura tot strâmbă a altor uși, icnesc gura de ceai pe care am băut-o, mă întorc pe scaun, apelez numărul de pe cartea de vizită pe care mi-am amintit că o am în portofel. Azi, la ora 10, e bine? Iau un taxi în care pute, toate put, mirosul a fost primul care s-a revoltat, ajung la clinică, mi-am luat suficienți bani la mine: prima de Crăciun, întreagă, plus ceva din salariu, mă așez pe un scaun în sala de așteptare și mă forțez să-mi fie bine. În foarte scurt timp, o tânără mă poftește înăuntru și mă întreabă ce problemă am. Nimeni nu vine la doctor, în Ajunul Crăciunului, fără o problemă. Îi spun, încearcă să mă convingă că lucrurile nu sunt chiar atât de negre, dar eu nu pot, nu pot să-o ascult, sunt aici, nu?!, trebuie să rezolv problema și să ajung la magazinul ăla, să-i iau copilului meu jucăria. În clinica noastră nu prea se mai face așa ceva, dar puteți vorbi cu domnul doctor, poate vă ajută el. E sus, la etajul trei. Fug pe scări, ignor răul care se zvârcolește prin mine, amețesc, sunt deshidratată, slăbită, ajung la recepția etajului trei palidă, gâfâind, domnul doctor este într-o operație, trebuie să iasă. Aștept. Doctorița cea tânără urcă după mine, mă întreabă dacă am vorbit cu domnul doctor, iar dacă vorbesc, să îi spun că ea m-a trimis, apoi pleacă. Gravide cu burta la gură roiesc în jurul meu, au venit să nască, precum fecioara preacurată, de Crăciun. Au ochii plini de lumină, sufletele pline de speranță, gențile pline de lucruri frumoase. Aș fi putut și eu, oare…? Un medic mic de statură îmi zâmbește binevoitor prin ușa de sticlă. Îl fixez cu privirea. Mă întreabă dacă eu sunt cea care îl așteaptă. Da, eu sunt. Vreau să scap de tot răul ăsta, nu pot trăi așa, îi arăt ecografia pe care mi-a făcut-o doctorița cea tânără și din care n-am vrut să văd și să aud nimic: șapte săptămâni, iată, inimioara, mai gândiți-vă, e o bucurie. Voiam doar să ies din bezna asta vâscoasă. Acum e bine? Am o gaură, până la ora unu… Da, acum e perfect. Completez o fișă gândindu-mă că nu știe nimeni unde sunt, scriu numărul de telefon al mamei, gândindu-mă că e posibil să mor, s-au mai văzut cazuri, apoi alung toate gândurile astea, eu vreau doar să ajung să iau decepticonul, vreau să fiu o mamă bună, mă schimb într-o cămașă de spital, mă întind, anestezia îmi pătrunde ușor în venă, încă n-am luat nicio hotărâre…

Deschid ochii speriată, o asistentă zâmbește deasupra mea: te-ai trezit! Ești amețită? Nu cred, poate, puțin. Nu poți să pleci mai repede de o oră, uite, stai în salonul ăsta, iar peste o oră va veni cineva să-ți facă externarea. Mă așez pe unul din paturile din salon, răsuflu ușurată: răul a dispărut, tot răul ăla, parcă l-a luat cineva cu mâna. Sunt aproape veselă. Într-o oră o să mă pot duce să iau decepticonul și încă ceva, surpriză, apoi facem bradul, ce rost are să fii mama unui nenăscut. Trimit un mesaj: am rezolvat, am găsit un doctor dispus să vină în Iad cu mine, încep să mă îmbrac încet cu hainele mele, în salon intră o asistentă cu o femeie tristă, trasă la față, căreia îi spune să aștepte, îmi feresc privirea de parcă m-ar putea contamina, iar eu de-abia am scăpat, de-abia am scăpat… Poftiți externarea, mergeți la recepție să plătiți, vă rog, mă ridic fără să privesc femeia tristă, eu sunt aproape veselă acum, nu va dura mult și va fi și ea la fel. Plătesc, noroc că am luat suficienți bani la mine, ies în stradă, inspir cu nesaț aerul rece și pornesc, pe jos, spre magazin.

_________________________________________

Previously (click pe titlurile de mai jos):

  1. Milk
  2. Blackout
  3. Romance
  4. Giveaway
  5. Motherhood
  6. AA Meeting
  7. Thirst
  8. Lullaby
  9. Light
  10. Hanging
  11. Mudboy
  12. Blue
  13. Pipes