Staccato

Girl

Mihail a murit. S-a aruncat în râu. De pe pod. Și-a găsit mama și s-a aruncat în râu, de pe pod.

Mama lui avea doi copii. Alți doi copii.

E a patra dimineață de când am aflat și lumina insistă să se strecoare prin geamurile astea triste și nespălate de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. În capul meu e un haos deplin.

Deplin.

Mihail avea 12 ani, era mai mic decât mine cu patru. Era un copil bun, avea ochi mari și curați și a fugit sărind gardul. Când era mai mic, aveam grijă de el.

De-abia aștept să ies de aici. Aș putea sări și eu gardul, dar nu mi-ar folosi la nimic, eu n-am pe cine căuta. În dosarul meu nu e nimic, nicio poză, niciun nume. Mi-a spus Mihail atunci când a furat poza maică-sii din dosarul lui. S-a uitat și într-al meu și mi-a spus că nu e nimic în el.

Nicio poză.

Niciun nume.

De parcă nici n-aș exista.

Doar o fișă de internare.

Ceilalți îi spuneau Mișu, dar lui îi plăcea Mihail. E de la ea, spunea. Numele ăsta e de la EA.

Așa că eu îi spuneam Mihail.

Sau copile.

Mie nu mi-a dat nimeni niciun nume. Am un certificat de naștere pe care scrie că mă cheamă Rita, dar toți, aici, îmi spun Fata.

Fato.

Am sperat că îl prind pe Mihail și îl aduc înapoi. Egoistă speranță, dar era singurul meu… Acum îmi vine să mor. Mai bine mă lua cu el și mă aruncam și eu în râu.

Sau îl opream, să n-o facă.

Să mă lăsați, dracului, în pace! Vreau să stau aici, să mor aici. Cine e femeia asta?

Cu ochi triști.

Vrea un copil. Ei, bine, eu nu sunt copil. Plecați!

– Poftiți pe aici.

– Cine e fata asta?

– Aaa, ea? Nimeni. O fată. Are 16 ani, mai are un pic și pleacă. Poftiți pe aici, cei mici sunt în camera alăturată.

De ce nu se mișcă?

– Pot să vorbesc cu ea?

– Despre ce?

Ochii triști se uită la mine de parcă m-ar cunoaște.

– Nu contează. Pot?

Cine e femeia asta?

– Cei mici sunt în…

– Am înțeles. Pot să vorbesc cu fata asta?

– Sigur…

De ce are ochii ăștia triști? De unde mă cunoaște? Cine e femeia asta?

– Ne lăsați două secunde singure?

Hahahahaha! Merita să fi trăit doar să-i vezi mutra ăsteia, copile!

– Cum te cheamă?

Se ghemuiește lângă pat. Pune o mână pe mâna mea. Ce senzație! Am înghețat. Ce vrea de la mine? De ce s-a oprit? CE VREA DE LA MINE????

– Copiii mici sunt în camera alăturată.

– De ce crezi că vreau un copil mic?

Nu! Sufletul îmi zboară prin cameră, se lovește de pereți, de fereastra murdară…

– De ce ești tristă?

Ce zâmbet frumos are! Dureros, dar frumos.

– Am pierdut mai multe lucruri… Aveam vârsta ta când am început să pierd. Prima dată i-am pierdut pe ai mei, apoi pe mine. Apoi… Probabil că de-aia sunt tristă. Nu contează…

– Și vrei să mă salvezi ca și când te-ai salva pe tine?

Mihail și cu mine vorbeam mult. De toate. Filosofam. Era un copil genial.

Ochii triști și nespus de frumoși s-au umezit. A zâmbit amar.

Amar.

– Poate.

Nimeni nu recunoaște așa ceva.

– Așadar?

Sufletul meu se izbește violent de tavan și, neavând pe unde ieși, cade pe podea ca bolovanul.

– Nu!

_________________________________________

Previously (click pe titlurile de mai jos):

  1. Milk
  2. Blackout
  3. Romance
  4. Giveaway
  5. Motherhood
  6. AA Meeting
  7. Thirst
  8. Lullaby
  9. Light
  10. Hanging
  11. Mudboy
  12. Blue
  13. Pipes
  14. Decepticon
  15. Brains
  16. Stealth
  17. Wi(n)dow
  18. Victor
Reclame