A Christmas Tale

– Mâine vine Moșu’, i-am spus. Chiar nu vrei să-ți aducă nimic?

A venit la mine, m-a luat în brațe și n-a spus nimic. Crăciunul n-a mai fost niciodată la fel de atunci. Nici pentru mine, darămite pentru copil. De câte ori îl întreb ce vrea de Crăciun, vine și mă strânge tare în brațe și tace. Tace. Abia împlinise trei ani pe atunci, suficient de mic cât să uite. Dar urmele rămân, așa că, de fiecare Crăciun, îl simt amintindu-și. Amintindu-și-o.

Cât despre mine, n-am reușit nici s-o uit vreo secundă, nici să mă iert că am plecat atunci.

Era Ajunul Crăciunului când am primit un mesaj care mi-a înghețat sângele-n vene: am găsit un doctor dispus să vină în Iad cu mine. L-am văzut destul de târziu, m-am uitat de cinșpe ori să mă asigur că văd bine și am sunat.

–  Doar n-ai făcut asta, ți-am promis că o să te ajut, ți-am promis.

Râdea în hohote, n-aveai cu cine vorbi. Am fugit la ea. Nimeni nu râde în hohote după ce a făcut un avort. Mi-a deschis ușa, m-a băgat în bucătărie, unde stăteam de obicei când mergeam la ea și mi-a turnat lichior de pere într-un pahar lung și îngust.

– Face bine la suflet, mi-a spus cu gura până la urechi.

– Ce-ai făcut? am întrebat-o.

Copilul ei alerga de colo-colo cu o jucărie în mână. Pe atunci era încă copilul ei.

– E un dețeticon, mi-a spus. Mi l-a adus Mociu’.

Locuiam în același bloc. Ea era mereu singură, avea mereu un aer preocupat și îngrijorat și într-o zi m-am oferit să îi duc unde se grăbeau. Îi tot spunea copilului: hai, repede, că ne grăbim, și îl trăgea după ea, iar ăla urla și se trăgea înapoi. A acceptat să îi duc și, mai târziu, am aflat că avea ultima înfățișare la divorț. Cum nu avea pe nimeni, trebuia să meargă peste tot cu copilul după ea. Ai ei erau undeva, la țară, în alt județ, cred că și în altă lume.

Am mângâiat copilul pe cap și i-am spus că ne jucăm imediat cu decepticonul. Ea și-a mai turnat un pahar cu lichior și și-a aprins o țigară.

– Ce naiba, fumezi?

– Aaaa, nu, doar acum, să sărbătorim.

– Ce sărbătorim? am întrebat-o, circumspectă.

– Crăciunul, clar!

Copilul a dispărut în camera cealaltă, așa că am putut să o întreb.

– De ce ai făcut asta?

M-a privit fix și râsul i-a dispărut brusc de pe față. O paloare sinistră i-a luat locul.

– Tu nu știi cum e, mi-a spus. N-ai copii.

Așa e, nu am. Nu MAI am. I-am luat o mână în ale mele.

– Hai, gata, o să treacă.

Ne-am petrecut restul serii ea plângând, eu încercând să o îmbărbătez. Am lăsat-o beată, lungită în pat. Am avut grijă să o pun pe o parte și am pus un pled pe ea. Am culcat și copilul în pătuțul lui și am plecat, închizând ușa care s-a încuiat automat.

A doua zi dimineață, când Poliția a reușit să spargă ușa la care nu răspundea decât urletul copilului, am găsit-o moartă. O mică baltă de vomă forma lângă ea, pe pernă, un fel de hartă.

Au luat copilul și l-au dus la un centru de primire. I-am spus lui Dan că trebuie să luam copilul ăla de acolo cu orice preț. Toată perioada cât a durat procesul de adopție, Dan n-a băut nimic.

_________________________________________

Previously (click pe titlurile de mai jos):

  1. Milk
  2. Blackout
  3. Romance
  4. Giveaway
  5. Motherhood
  6. AA Meeting
  7. Thirst
  8. Lullaby
  9. Light
  10. Hanging
  11. Mudboy
  12. Blue
  13. Pipes
  14. Decepticon
  15. Brains
  16. Stealth
  17. Wi(n)dow
  18. Victor
  19. Girl
  20. Boo
  21. Choise